Bombardamentele germane asupra Marii Britanii, cunoscute sub numele de „Blitz”, au început la ora 16:00, pe 7 septembrie 1940, când primele avioane agermane au apărut pe cerul Londrei. Timp de două ore, 348 bombardiere germane au vizat orașul, aruncând bombe și dispozitive incendiare. Mai târziu, ghidat de incendiile provocate de primul atac, un al doilea grup de avioane a început un nou asalt care a durat până ziua următoare, la ora 04:30. În doar câteva ore, 430 de oameni au fost uciși și 1.600 au fost răniți grav. Prima zi a Blitz-ului este amintită ca Sâmbăta Neagră(„Black Saturday”).
Sâmbătă Neagră
Începând cu Sâmbăta Neagră, Londra a fost atacată timp de 57 de nopți fără întrerupere. Între Sâmbăta Neagră și 2 Decembrie, nu a existat o perioadă de 24 de ore fără cel puțin o alarmă, în mod obișnuit fiind chiar mai multe pe zi. De la începutul Blitz-ului până pe 30 noiembrie au existat peste 350 de alerte. Nopțile de 3 și 28 noiembrie au fost singurele ocazii din această perioadă în care liniștea Londra nu a fost întreruptă de vreo alarmă sau bombă. După prima săptămână de bombardamente, atacurile în masă din timpul zilei s-au dovedit atât de costisitoare pentru Luftwaffe(Forțele Aeriene Germane) încât au fost înlocuite cu atacuri în grupuri mici, în valuri succesive.
Incursiunile asupra Londrei au vizat în primul rând zona Docklands. Acest centru de industrie și comerț a reprezentat o țintă militară legitimă pentru germani, aproximativ 25.000 de bombe fiind aruncate aici. Cu toate acestea, Docklands a fost, de asemenea, o zonă dens populată și săracă, unde mii de londonezi din clasa muncitoare locuiau în locuințe degradate. Raidurile au afectat producția de război a Marii Britanii, dar au ucis și mulți civili și au lăsat mulți alții fără adăpost.
Comitet de Precauții Împotriva Atacurilor Aeriene, înființat în 1924, a început să acționeze, iar londonezii, menținând în același timp munca, afacerile și eficiența orașului lor, au dat dovadă de o rezistență remarcabilă. În întreaga perioadă, deși funcționarea orașului a fost întreruptă în moduri grave, niciun serviciu esențial nu a fost afectat mai mult decât temporar. Nu s-a făcut nicio reducere semnificativă a serviciilor sociale vitale, iar spațiile publice și private, cu excepția cazurilor în care au fost iremediabil avariate, au fost reparate cât mai repede posibil. În multe cazuri, viața de zi cu zi a orașului a putut relua cu întârzieri de doar câteva ore.
Tactica și țintele bombardamentelor
Luftwaffe a trecut treptat la bombardamentele de noapte, în principal datorită pierderilor grele suferite de avioanele de escortă ale bombardierelor. Identificarea țintelor fusese problematică pentru aviatorii germani și pe timpul zilei, dar în timpul nopții aceasta s-a dovedit imposibilă, bombardierele Luftwaffe atacând în principal orașele, nu obiectivele specifice din regiune. Mai multe orașe britanice au devenit ținta bombardamentelor germane, printre ele numărându-se Birmingham, Liverpool, Bristol, Belfast, Cardiff, Hull și Coventry.
Pe lângă obiectivele strategice clare (distrugerea instalațiilor industriale sau portuare), bombardamentele germane au fost îndreptate în egală măsură și împotriva populației civile, pentru distrugerea moralului și scăderea dorinței de luptă a oamenilor de rând. Pierderile din rândul populației civile britanice au fost foarte ridicate. Cu toate aceste nu s-a produs prăbușirea moralului oamenilor de rând, precum sperau strategii germani. Mai mult chiar, există mărturii conform cărora bombardamentele germane au avut efectul contrar celui așteptat.
Evoluția și finalul bombardamentelor
În anul care a urmat, războiul a trecut la un alt nivel tehnologic. În timp ce oamenii de știință germani au dezvoltat noi tehnologii pentru ghidarea radio a avioanelor în timpul raidurilor lor, chiar în condiții de întuneric sau de vreme noroasă, britanicii au reușit să creeze contra arme moderne, precum radarele montat pe avioanele de vânătoare sau stațiile de bruiere.
Pe 16 mai bombardamentele germane s-au încheiat, cu ultimul raid al aviației germane asupra zonei Birmingham. Bilanțul total este cutremurător: peste de 40.000 de civili au murit, 2 milioane de refugiați, un număr uriaș de clădiri distruse și sute de nave scufundate și avioane distruse.
