Mao Zedong a fost liderul revoluției comuniste chineze și fondatorul Republicii Populare Chineze. Acesta a devenit cel mai mare criminal din istorie, el fiind responsabil pentru moartea a aproximativ aproximativ 60 de milioane de oameni, ca urmare a foametei, persecuției, muncii forțate și a execuțiilor în masă.
Conținut
Ascensiunea lui Mao
Mao s-a născut la 26 decembrie 1893 într-o familie de țărani din Shaoshan, în provincia Hunan, în centrul Chinei. După ce a studiat să devină învățător, a călătorit la Beijing, unde a lucrat la Biblioteca Universității. În acest timp a început să citească literatura marxistă. În 1921, a devenit membru fondator al Partidului Comunist Chinez (PCC) și a înființat o sucursală în Hunan. În 1923, partidul naționalist Kuomintang (KMT) s-a aliat cu PCC pentru a-i învinge pe războinicii care controlau o mare parte din nordul Chinei.
Doar 4 ani mai târziu, liderul KMT(Chiang Kai-shek) a lansat o campanie anticomunistă. Mao și restul comuniști s-au retras în sud-estul Chinei. În 1934, după ce KMT i-a înconjurat, Mao și-a condus adepții în „Marșul cel Lung”, o călătorie de 9600 de km către nord-vestul Chinei pentru a stabili o nouă bază.
Comuniștii la putere
Comuniștii și KMT au fost din nou aliați temporar în timpul războiului cu Japonia (1937-1945), dar la scurt timp după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, războiul civil a izbucnit. Comuniștii au fost victorioși, iar la 1 octombrie 1949 Mao a proclamat fondarea Republicii Populare Chineze (RPC). Mao și alți lideri comuniști și-au propus să remodeleze societatea chineză. Industria a intrat în proprietatea statului, iar fermierii din China au început să fie organizați în colective. Toată opoziția a fost suprimată fără milă. Chinezii au primit inițial un ajutor semnificativ din partea Uniunii Sovietice, dar relațiile au început în curând să se răcească.
„Marele salt înainte” și „Revoluția Culturală”
În 1958, în încercarea de a introduce o formă de comunism mai „chineză”, Mao a lansat „Marele salt înainte”. Aceasta a vizat mobilizarea în masă a forței de muncă pentru îmbunătățirea producției agricole și industriale. Rezultatul, în schimb, a fost o scădere masivă a producției agricole, care, împreună cu recolte slabe, au dus la foamete și la moartea a milioane de oameni. Politica a fost abandonată, iar poziția lui Mao a slăbit.
În încercarea de a-și reafirma autoritatea, Mao a lansat „Revoluția Culturală” în 1966, cu scopul de a scăpa țara de elemente „impure” și de a reînvia spiritul revoluționar. Acum a scris Cărticică Roșie care era o carte de identitate pentru oricare cetățean chinez, astfel ea fiind vândută în 900 de milioane de exemplare. Revoluția a condus la distrugerea culturii tradiționale chineze, a moștenirii antice și la moartea a peste un milion și jumătate de oameni. În septembrie 1967, mai multe orașe se aflau în pragul anarhiei, iar Mao a trimis armata pentru a restabili ordinea.
Măsurile pe plan extern
Mao și-a arătat dedicația pentru lupta constantă cu occidentul când, în 1950, a trimis sute de mii de soldați chinezi pentru a lupta cu trupele americane în cadrul războiului din Coreea, încheiat în 1953. În ciuda confruntării anterioare, la începutul anilor 1960 Mao a căutat o apropiere de SUA în contextul deteriorării relațiilor cu sovieticii și al frecventele ciocniri de la frontieră. La sfârșitul anilor 1960, Mao a ajuns să vadă Uniunea Sovietică drept o amenințare mai mare pentru China decât Statele Unite.
Astfel, Mao a căutat relații mai strânse cu americanii, sperând să-i folosească ca aliați în conflictul cu sovieticii. Eforturile lui Mao au dus la o schimbare dramatică a relațiilor dintre SUA și China, culminând cu vizita istorică a președintelui Richard Nixon în China în 1972.
Moartea lui Mao
Mao părea învingător, dar sănătatea lui se deteriora. Avea probleme cu inima, avea scleroza și parkinson din cauza dietei și a fumatului excesiv. În 1976, Mao a suferit trei infarcte. Cel de-al treilea i-a fost fatal, astfel acesta a încetat din viață pe 9 septembrie, la ora 00:10, la vârsta de 82 de ani. Moartea sa a produs doliu la nivel național. Trupul lui Mao a fost îmbălsămat și expus pentru a fi jelit de milioane de oameni, iar la final a fost depus într-un mausoleu.
