20 noiembrie 1962: finalul crizei rachetelor cubaneze

Ziua de 20 noiembrie 1962 a marcat finalul crizei rachetelor cubaneze, o confruntare directă între Statele Unite și Uniunea Sovietică din timpul Războiului Rece, considerată a fi momentul în care cele două superputeri s-au apropiat cel mai mult de un conflict nuclear.

Cum a început criza rachetelor cubanze?

După încercarea nereușită a SUA de a răsturna regimul Castro din Cuba prin invazia din Golful Porcilor, în iulie 1962 premierul sovietic Nikita Hrușciov a ajuns la un acord secret cu premierul cubanez Fidel Castro pentru a plasa rachetele nucleare sovietice în Cuba pentru a descuraja o viitoare tentativă de invazie. Construcția mai multor baze de lansare pentru rachete a început la sfârșitul verii, serviciile secrete americane observând acumulările de forțe sovietice din Cuba în timpul zborurilor de supraveghere de rutină. Pe 4 septembrie 1962, președintele Kennedy a emis un avertisment public împotriva introducerii armelor cu potențial ofensiv în Cuba. În ciuda avertismentului, pe 14 octombrie, o aeronavă U-2 din SUA a făcut mai multe fotografii care surprindeau în mod clar bazele de lansare ale rachete nucleare, aflate în construcție în Cuba. Aceste imagini la Casa Albă a doua zi, precipitând astfel debutul crizei.

Primele decizii. Declarații, amenințări.

Kennedy i-a chemat pe cei mai apropiați consilieri ai săi pentru a analiza opțiuni pentru rezolvarea crizei. Unii consilieri – inclusiv toți șefii de stat major – au susținut un atac aerian pentru distrugerea rachetelor, urmat de o invazie a SUA în Cuba, iar alții au sugerat emiterea unor avertismente severe către Cuba și Uniunea Sovietică. Președintele a ales o cale de mijloc. Pe 22 octombrie, el a ordonat o „carantină” navală a Cubei. Utilizarea „carantinei” distinge în mod legal această acțiune de o blocadă, care presupunea existență unei stări de război. În aceeași zi, Kennedy i-a trimis o scrisoare lui Hrușciov declarând că Statele Unite nu vor permite livrarea armelor cu potențial ofensiv în Cuba. De asemenea, el a cerut sovieticilor să demonteze bazele de rachete deja în construcție sau finalizate și să retragă rachetele în URSS. Scrisoarea a fost prima dintr-o serie de comunicări directe și indirecte între Casa Albă și Kremlin de pe durata crizei.

În acea seară, președintele a informat publicul despre evoluția crizei din Cuba, decizia sa de a iniția și a aplica o „carantină” și despre posibilele consecințe globale ale unei potențiale escaladări a crizei. Tonul remarcilor președintelui a fost sever: „Politica acestei națiuni va fi să considere orice rachetă nucleară lansată din Cuba, împotriva oricărei națiuni din emisfera occidentală, ca pe un atac al Uniunii Sovietice asupra Statelor Unite, necesitând represalii complete”. Șefii de stat major au anunțat creșterea nivelului de alertă la DEFCON 3, iar forțele navale americane au început punerea în aplicare a „carantinei”.

Președintele Kennedy anunțând carantină navală a Cubei

La un pas de un război clear

Pe 24 octombrie, Hrușciov a răspuns mesajului lui Kennedy printr-o declarație în care a catalogat „blocada” SUA ca un „act de agresiune”, el afirmând navele sovietice care se îndreptau spre Cuba urmau a-și continua drumul. Cu toate acestea, pe 24 și 25 octombrie, unele nave sovietice au făcut cale întoarsă odată ajunse la linia de carantină, iar altele au fost oprite de forțele navale americane, dar, pentru că nu conțineau arme cu potențial ofensiv, li s-a permis să treacă. Între timp, zborurile de recunoaștere ale SUA deasupra Cubei au indicat că bazele rachetelor sovietice se apropiau de pregătirea operațională. Fără un sfârșit aparent al crizei în față, nivelul de alertă a fost ridicat la DEFCON 2 – ceea ce înseamnă că războiul era iminent. Pe 26 octombrie, Kennedy le-a spus consilierilor săi că se pare că doar un atac american asupra Cubei va îndepărta rachetele, dar a insistat să acorde canalului diplomatic ceva mai mult timp. Criza ajunsese la punctul critic.

O posibilă rezolvare? Negocieri.

Cu toate acestea, în acea după-amiază, situația a luat o întorsătură dramatică. În seara zilei de 26 octombrie, Hrușciov i-a trimis lui Kennedy un mesaj, ceea ce însemna că a fost trimis în mijlocul nopții la Moscova. A fost un mesaj lung și emoțional care a îndepărtat posibilitatea războiului nuclear, liderul sovietic afirmând: „Dacă nu există nicio intenție să condamnăm lumea la catastrofa războiului nuclear, atunci să ne relaxăm nu numai forțele care trag de capetele frânghiei, ci să luăm măsuri pentru a dezlega nodul. Suntem pregătiți pentru asta.”

O bază de lansare a rachetelor sovietice din Cuba

Deși experții americani au fost convinși că mesajul lui Hrușciov este autentic, speranța unei rezolvări a fost de scurtă durată. A doua zi, pe 27 octombrie, Hrușciov a trimis un alt mesaj, indicând că orice acord propus trebuie să includă scoaterea rachetelor nucleare americane din Turcia. În aceeași zi, un avion de recunoaștere U-2 al SUA a fost doborât deasupra Cubei. Kennedy și consilierii săi au început pregătirile pentru un atac asupra Cubei în următoare zile, în același timp căutând și orice rezolvare diplomatică rămasă. S-a stabilit că președintele va ignora al doilea mesaj al lui Hrușciov și va răspunde primului mesaj. În acea noapte, Kennedy a propus în mesajul său către liderul sovietic măsuri pentru scoaterea rachetelor sovietice din Cuba sub supravegherea Națiunilor Unite și o garanție că Statele Unite nu vor ataca Cuba. Ignorarea celui de al doilea mesaj al lui Hrușciov a fost o mișcare extrem de riscantă.

Negocierile secrete dau roade. Finalul crizei

Procurorul general Robert Kennedy s-a întâlnit apoi în secret cu ambasadorul sovietic în Statele Unite, Anatoly Dobrynin, și a indicat că Statele Unite intenționează oricum să scoată rachetele din Turcia și că vor face acest lucru în curând, dar acest lucru nu putea face parte rezolvarea publică a crizei rachetelor. A doua zi dimineață, pe 28 octombrie, Hrușciov a emis o declarație, conform căreia rachetele sovietice vor fi demontate și scoase din Cuba. Criza s-a încheiat, dar carantina navală a continuat până când sovieticii au fost de acord să scoată bombardierele IL-28 din Cuba și, pe 20 noiembrie 1962, Statele Unite au pus capăt carantinei. Rachetele nucleare americane au fost scoase din Turcia în aprilie 1963.

Urmări

Criza rachetele nucleare din Cuba a adus 2 schimbări importante în relațiile dintre cele 2 superputeri. În primul rând, în ciuda valului de comunicații directe și indirecte între Casa Albă și Kremlin – Kennedy și Hrușciov, și consilierii lor, s-au luptat de-a lungul crizei pentru a înțelege în mod clar adevăratele intenții ale celorlalți, în timp ce lumea era în pragul unui posibil război nuclear. Într-un efort de a împiedica acest lucru să se repete, a fost stabilită o legătură telefonică directă între Casa Albă și Kremlin, care a devenit cunoscută sub numele de „Linia fierbinte”. În al doilea rând, după ce s-au apropiat de pragul conflictului nuclear, ambele superputeri au început să reconsidere cursa armamentelor nucleare și au făcut primii pași pentru un acord de interzicere a testelor nucleare.


  • Președintele Kennedy anunțând carantină navală a Cubei: britannica.com
  • O bază de lansare a rachetelor sovietice din Cuba: britannica.com

S-ar putea să-ți mai placă