Robert Hanssen: spionul rus din FBI prins după 22 de ani

Unul dintre cei mai dăunători agenți dubli din istoria americană modernă, Robert Philip Hanssen, a oferit sovieticilor, și mai târziu rușilor, mii de pagini de materiale clasificate care au dezvăluit secrete extrem de sensibile ale securității naționale precum: detalii despre programul nuclear american, identitățile rușilor care spionau pentru SUA și detalii despre diverse operațiuni, printre care și existența unui tunel construit de FBI sub Ambasada Sovietică de la Washington.

Viața dublă a lui Hanssen a început în 1979. Acesta era tată a șase copii și se crede că a fost motivat mai degrabă de bani decât de credințe ideologice. În timp ce lucra sub acoperire pentru Moscova, a fost plătit, de-a lungul anilor, cu 600.000 de dolari în numerar și diamante, iar alți 800.000 de dolari ar fi deținuți pentru el într-o bancă rusă. Totul s-a încheiat în 2001, când Hanssen a fost arestat după ce fusese descoperit de FBI, cu ajutor unui fost ofițer KGB.

Cine a fost Robert Hanssen?

Robert Hanssen s-a născut în Chicago, Illinois, într-o familie luterană care locuia în cartierul Norwood Park. A absolvit liceul William Howard Taft în 1962 și a urmat cursurile Colegiului Knox din Galesburg, Illinois, unde își va obține diploma de licență în chimie. În 1968, Robert s-a convertit la catolicism și s-a căsătorit cu Bernadette Wauck.

În continuare, va aplica pentru o funcție de criptograf în cadrul Agenției Naționale de Securitate, fiind însă respins din cauza unor retrageri bugetare. În schimb, Hanssen se înscrie la faculatea de stomatologie la Universitatea Northwestern, dar renunță și se orientează spre mediul de afaceri obținând un master în contabilitate și sisteme informaționale în 1971, apoi lucrând la o firmă de contabilitate. A renunțat după un an și s-a alăturat Departamentului de Poliție din Chicago ca investigator de afaceri, specializat în contabilitate criminalistică. În ianuarie 1976, a părăsit departamentul de poliție pentru a se alătura Biroului Federal de Investigații (FBI).

Robert Hanssen
Robert Hanssen

În 1979, Hanssen s-a oferit voluntar să spioneze pentru GRU, agenția de informații sovietică. Curând a informat sovieticii că unul dintre generalii lor, Dmitri Polyakov, era de fapt un informator al CIA care spionase pentru America încă din anii 1960. În urma acestei informații, sovieticii l-au executat pe Polyakov.

În 1980, după ce soția l-a prins cu niște hârtii suspecte, Robert Hanssen i-a recunoscut că a vândut secrete sovieticilor, dar a susținut că informațiile pe care le dăduse nu aveau valoare. La insistența soției sale, Hanssen a promis că va rupe legăturile cu sovieticii și a mărturisit unui preot, care i-a spus să doneze banii murdari pentru caritate. Cu toate acestea, în 1985, Hanssen și-a reluat activitățile de spionaj, de data aceasta pentru KGB. El a dat KGB-ului numele a trei ofițeri sovietici care colaborau cu CIA și FBI. Cei trei spioni au fost arestați și executați. Între timp, Hanssen a continuat să crească în rândurile FBI, dobândind roluri din ce în ce mai importante în sectorul de contraspionaj.

Prăbușirea URSS

Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit în decembrie 1991, Hanssen, îngrijorat că ar putea fi expus în timpul răsturnării politice care au urmat, a întrerupt comunicările cu pentru o vreme. Anul următor, după ce Federația Rusă a preluat agențiile de spionaj ale defunctei URSS, Hanssen a făcut o abordare riscantă a GRU, cu care nu fusese în contact de zece luni. S-a dus personal la ambasada Rusiei și s-a apropiat fizic de un ofițer GRU în parcare. Purtând un pachet de documente, s-a identificat cu numele său de cod sovietic, „Ramon Garcia”, și s-a descris ca un „agent FBI nemulțumit” care își oferea serviciile de spion. Ofițerul rus, care evident nu a recunoscut numele de cod, a plecat.

Rușii au depus un protest oficial la Departamentul de Stat al SUA, crezând că Hanssen era un agent triplu. În ciuda faptului că și-a arătat fața, și-a dezvăluit numele de cod și și-a dezvăluit afilierea la FBI, Hanssen a scăpat, pentru că ancheta asupra incidentului nu a avansat. Acesta încetează acum să spioneze, probabil din cauza temerilor că va fi descoperit. În 1999, decide să-și reia cariera de spion după opt ani fără contact cu rușii. El va stabili contactul cu SVR (succesorul KGB-ului din epoca sovietică) în toamna anului 1999.

Bănuiala agențiilor

Existența a două cârtițe rusești care în instituțiile de securitate și informații din SUA( Ames la CIA și Hanssen la FBI) a complicat eforturile de contraspionaj în anii ’90. Ames a fost arestat în 1994, iar descoperirea sa a explicat multe dintre pierderile de active ale serviciilor secrete americane suferite în anii 1980, inclusiv arestarea și executarea lui Martynov și Motorin. Cu toate acestea, două cazuri – ancheta Bloch și tunelul ambasadei – au ieșit în evidență și au rămas nerezolvate. Ames fusese staționat la Roma în momentul anchetei Bloch și nu ar fi putut avea cunoștință despre acest caz sau despre tunelul de sub ambasadă, deoarece el nu lucra pentru FBI.

FBI și CIA au format o echipă comună pentru descoperire cârtiței în 1994 pentru a găsi cea de-a doua scurgere de informații suspectată. Au format o listă cu toți agenții despre care se știe că au acces la cazurile compromise. Numele de cod al FBI-ului pentru suspectul spion era „Graysuit”. Unii suspecți promițători au fost eliminați, iar vânătoarea cârtiței a găsit alte penetrări, precum ofițerul CIA Harold James Nicholson. Cu toate acestea, Hanssen nu a fost descoperit.

Până în 1998, utilizând tehnici de profilare, echipa s-a apropiat de un om nevinovat: Brian Kelley, un agent CIA implicat în ancheta Bloch. CIA și FBI i-au percheziționat casa, i-au ascultat telefonul și l-au pus sub supraveghere, urmărindu-l pe el și familia lui. În noiembrie 1998 un bărbat cu accent străin a venit la ușa lui Kelley, l-a avertizat că FBI știa că este spion și i-a spus să se prezinte la o stație de metrou a doua zi pentru a scăpa. Kelley a raportat incidentul FBI-ului. În 1999, FBI chiar l-a interogat pe Kelley, pe fosta sa soție, pe cele două surori și pe cei trei copii. Toți au negat totul. În cele din urmă acesta a fost pus în concediu administrativ, unde a rămas, până după arestarea lui Hanssen.

Avansul anchetei

Anchetatorii FBI au făcut mai târziu progrese în timpul unei operațiuni în care au plătit ofițeri ruși pentru a furniza informații despre cârtițe. Au plătit 7 milioane de dolari agentului KGB Alexandr Shcherbakov care a avut acces la un dosar despre „B.” Deși nu conținea numele lui Hanssen, printre informații se afla o casetă audio a unei conversații din 21 iulie 1986 între „B” și agentul KGB Aleksander Fefelov. Agentul FBI, Michael Waguespack, a simțit că vocea era familiară, dar nu-și mai amintea cine era. Răsfoind restul dosarelor, au găsit note ale cârtiței, printre care și un citat al generalului George S. Patton. Analistul FBI Bob King și-a amintit că Hanssen a folosit de câteva ori același citat. Waguespack a ascultat din nou caseta și a recunoscut vocea ca aparținând lui Hanssen. Cârtița fiind acum identificată, locațiile, datele și cazurile au fost potrivite cu activitățile lui Hanssen din perioada aferentă. Două amprente culese dintr-o pungă de gunoi din dosar au fost analizate și s-au dovedit a fi ale lui Hanssen.

FBI îl pune acum pe Hanssen sub supraveghere și a descoperit curând că era din nou în contact cu rușii. Pentru a-l aduce înapoi la sediul FBI, unde ar putea fi monitorizat îndeaproape și ținut departe de datele sensibile, l-au promovat în decembrie 2000 și i-au oferit un nou loc de muncă ca supervizor în securitatea cibernetică. În ianuarie 2001, lui Hanssen i s-a acordat un birou și un asistent, Eric O’Neill, care, în realitate, era un tânăr specialist în supravegherea FBI, care fusese repartizat să-l supravegheze pe Hanssen. O’Neill a constatat că Hanssen folosea un PDA(dispozitiv de stocare numit asistent personal digital) pentru a-și stoca informațiile. O’Neill a reușit să obțină PDA-ul lui Hanssen, iar FBI-ul a descărcat și decriptat conținutul PDA-ului, având acum o dovada clară.

Arestarea

În ultimele sale zile la FBI, Hanssen a început să suspecteze că ceva nu era în regulă; la începutul lunii februarie 2001, el s-a interesat de un job într-o companie de informatică. De asemenea, el a crezut că aude zgomote la radioul mașinii, care indicau existența microfoanelor. În ultima scrisoare pe care a scris-o rușilor, care a fost preluată de FBI atunci când a fost arestat, Hanssen a spus că a fost promovat la „o muncă în care nu face nimic … în afara accesului la informații” și că, „ceva a stârnit tigrul adormit.”

Pasarela de lemn pe marginea căreia Hanssen lipise pachetul cu informații clasificate

Cu toate acestea, bănuielile lui Hanssen nu l-au împiedicat să mai întreprindă o livrare de informații. După ce și-a lăsat un prieten la aeroport pe 18 februarie 2001, Hanssen a condus la Foxstone Park din Virginia. El a așezat o bucată albă de bandă pe un semn din parc, care a fost un semnal pentru contactele sale ruse că există informații de livrat. Apoi și-a urmat rutina obișnuită, luând un pachet format dintr-o pungă de gunoi sigilată cu material clasificat și l-a lipit pe partea inferioară a unei pasarele de lemn peste un pârâu. FBI-ul l-a prins pe Hanssen în flagrant și l-a arestat, acesta întrebând în momentul arestării: „Ce v-a luat atât de mult?”. FBI-ul a așteptat încă două zile pentru a vedea dacă cineva v-a prelua pachetul lui Hanssen. Nimeni nu a apărut, astfel că Departamentul Justiției a anunțat arestarea sa pe 20 februarie.

Procesul și sentința

La proces, Robert Hanssen v-a fi apărat de avocatul Platon Cacheris, aceștia negociind un acord care să-i permită să scape de pedeapsa cu moartea în schimbul cooperării cu autoritățile. La 6 iulie 2001, el a pledat vinovat pentru 15 capete de acuzare de spionaj și unul de conspirație pentru comiterea spionajului, la Curtea Districtuală a SUA pentru Districtul de Est al Virginiei. Pe 10 mai 2002, Hanssen a fost condamnat la 15 sentințe consecutive de închisoare pe viață fără posibilitatea eliberării condiționate. „Îmi cer scuze pentru comportamentul meu. Sunt rușinat de asta”, i-a spus Hanssen judecătorului Claude Hilton. „Am deschis ușa calomniei împotriva soției și copiilor mei total nevinovați. Am rănit atât de mulți profund.” Hanssen își ispășește pedeapsa la închisoarea ADX Florența, o închisoare de maximă securitate de lângă Florența, Colorado, în regim de izolare timp de 23 de ore pe zi.

Modul de operare

Hanssen nu i-a spus niciodată KGB-ului sau GRU-ului identitatea sa și a refuzat să-i întâlnească personal, cu excepția contactului abandonat din 1993 din parcarea ambasadei ruse. FBI crede că rușii nu au știut niciodată numele sursei lor. Sub pseudonimul „Ramon” sau „Ramon Garcia”, Hanssen a schimbat informații și plăți printr-un sistem de modă veche în care el și contactele sale din KGB au lăsat pachete în locuri publice, discrete. Robert Hanssen a refuzat să folosească locuri pe care contactul său, Victor Cherkashin, le-a sugerat și, în schimb, le-a ales personal. De asemenea, el a ales un cod care să fie utilizat la schimbul de date: 6 trebuia adăugat la lună, zi și oră pentru programarea unui schimb, astfel încât, de exemplu, un schimb programat pentru 6 ianuarie, ora 13 să fie scris ca 12 iulie, ora 19.


  • Robert Hanssen: history.com
  • Pasarela de lemn pe marginea căreia Hanssen lipise pachetul cu informații clasificate: wikimedia.org

S-ar putea să-ți mai placă