Pe 14 septembrie 1940, odată cu semnarea de către regele Mihai a legii nr. 550, România a devenit, în mod oficial, stat național-legionar. Acest experiment a durat până pe 14 februarie 1941, când Statul Național-Legionar a fost abrogat, instaurându-se dictatura militară a generalului Ion Antonescu.
Abdicarea lui Carol al II-lea
Pe 4 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea l-a numit pe Ion Antonescu președinte al Consiliului de Miniştri. În aceeași seară, Antonescu a obținut și investirea sa cu puteri depline din partea regelui Drept urmare, Constitutia din 1938 este abrogata, iar Camera deputaților și Senatul sunt dizolvate. Regele rămâne, formal, capul oștirii si păstreaza unele prerogative( ex: dreptul de a bate moneda, de a conferi decorații, de a gratia, amnistia si reduce pedepsele). Două zile mai târziu, pe 6 septembrie, cu sprijinil unor adjutanți regali si comandanți militari, beneficiind si de acordul ministrului Germaniei la Bucuresti, Wilhem Fabricius, Antonescu i-a cerul lui Carol sa abdice în favoarea fiului său Mihai I. După abdicare, Antonescu a căutat să formeze un guvern de unitate națională, dar inițiativa a s-a lovit de refuzul mișcării legionare de a colabora cu vechii politicieni.
Decretul Regal de numire a lui Ion Antonescu Conducător al Statului
CAROL AL II-LEA
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
Rege al României
La toți de față și viitori, sănătate
Am decretat și decretăm:
Art. I. Investim pe d-l general Ion Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, cu depline puteri pentru conducerea statului român.
Art. II. Regele exercită următoarele prerogative regale:
a) El este capul oştirii;
b) El are dreptul de a bate monedă;
c) El conferă decoraţiunile române;
d) El primeşte şi acreditează ambasadorii şi miniştri plenipotenţiari;
e) El numeşte pe primul-ministru, însărcinat cu depline puteri;
f) El are dreptul de amnistie şi graţiere.Art. III. Toate celelalte puteri ale statului se exercită de președintele Consiliului de Miniștri.
Monitorul Oficial nr. 206 bis din 6 septembrie 1940
Legionarii la conducere
Pe 14 septembrie 1940 Antonescu a proclamat „Statul Național-Legionar” în care el s-a autodenumit „Conducător”, Horia Sima a fost numit vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru secretar de Stat, iar regelui Mihai I i s-a rezervat o poziție simbolică de suveran cu drepturi limitate. Liderii partidelor istorice au refuzat orice participare la un guvern autoritar. Iuliu Maniu sesiza că regimul generalului Ion Antonescu „a fost impus de evenimentele externe” şi că între „acest regim şi Partidul Naţional Țărănesc nu pot exista afinități nici în privința ordinei interne, nici a celei externe”, dar înțelegea că nu trebuie ,,să facă dificultăți noului guvern” .
Legea nr 550, semnată de Regele Mihai I, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 214 bis din 14 septembrie 1940, prin care statul român a fost proclamat stat național-legionar
Art. 1. Statul român devine stat național-legionar.
Art. 2. Mișcarea Legionară este singura mișcare recunoscută în noul stat, având ca țel ridicarea morală și materială a poporului român și dezvoltarea puterilor lui creatoare.
Art. 3. D-l general Ion Antonescu este conducătorul statului legionar și șeful regimului legionar.
Art. 4. D-l Horia Sima este conducătorul Mișcării Legionare.
Art. 5. Cu începere de la data acestui Înalt decret, orice luptă între frați încetează.
Statul legionar a promovat o politică antisemită, antidemocratică și de teroare. S-au creat detașamente speciale ale poliției legionare, iar prefecții de județe au fost numiți dintre membrii Legiunii, la fel ca si majoritatea primarilor. Masacrele înfăptuite de legionari în noaptea de 26/27 noiembrie 1940, când au asasinat la închisoarea Jilava 64 de foste personalități politice si foști comandanți militari, precum și asasinarea lui Virgil Madgearu sau Nicolae Iorga, l-au determinat pe generalul Ion Antonescu să se disocieze treptat de legionari.
După reprimarea rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, prin Înaltul decret regal nr.314 din 14 februarie 1941, Statul Național Legionar a fost desființat, la numai cinci luni de la înființare. A fost instituit un regim de autoritate militară. Astfel, din ianuarie 1941 si până în august 1941, generalul Antonescu a condus un cabinet militar și a renunțat la orice colaborare politică.
