Pe 26 septembrie 1983, la primele ore ale dimineții, sistemul de alertă sovietic a raportat că 5 rachete balistice intercontinentale au fost lansate de către Statele Unite ale Americii. Suprinzător, ofițerul de serviciu Stanislav Petrov a decis să nu raporteze superiorilor săi lansarea celor 5 rachete, considerând că este o alarmă falsă.
O alertă într-un context deja tensionat
Stanislav Petrov făcea parte dintr-o echipă bine pregătită care a servit la una dintre bazele sistemului de alertă nucleară ale Uniunii Sovietice(numit și Eko), nu departe de Moscova. Antrenamentul său a fost riguros, iar instrucțiunile sale erau foarte clare: el trebuia să înregistreze orice lansare de rachete și să raporteze conducerii sovietice.
Situația politică mondial era extrem de tensionată, Uniunea Sovietică doborând zborul „Korean Air Lines 007” cu doar 3 săptămâni în urmă, astfel că Petrov trebuia să fie și mai vigilent decât de obicei. Totuși, când a venit momentul, acesta spune că „a înghețat”: „Sirena începuse, dar am rămas acolo câteva secunde, uitându-mă la ecranul mare roșu, ce avea cuvântul <lansare>pe el”.
O alertă reală?
Sistemul raporta că acuratețea alertei era extrem de ridicată și nu exista nicio îndoială: America lansase o rachetă. După doar un minute, mai urmează o serie de alere: „Un minut mai târziu sirena a început din nou. A doua rachetă a fost lansată. Apoi a treia, a patra și a cincea. Calculatoarele și-au schimbat alertele din <lansare> în <lovitură de rachete>”, spune el.
Deși natura alertei părea să fie extrem de clară, Petrov avea unele îndoieli. În plus, un grup de operatori de radare prin satelit i-au comunicat că ei nu au detectat rachetele. Totuși, conform protocolului, decizia revenea ofițerului de serviciu, care trebuia să se bazeze pe sistemul de alertă. Petrov a luat în calcul și magnitudinea redusă a atacului: într-un atac real ar fi fost lansate toate rachete nucleare avute de SUA, nu doar 5.
Din aceste motive, Stanislav Petrov a refuzat să raporteze alerta, în schimb raportându-i ofițerului de serviciu din cartierul general al armatei sovietice o defecțiune a sistemului. Dacă ar fi greșit, rachetele americane ar fi lovit în doar câteva minute. După 23 de minute trecute fără ca vreo rachetă să lovească, Stanislav a realizat că avusese dreptate, atacul fusese o alarmă falsă.
Evenimentul privit din viitor
Rolul lui Petrov în prevenirea unui eventual război nuclear este discutabil. Reprezentanții Uniunii Sovietice au declarat că pentru ca un eventual contraatac al URSS să fie lansat, era necesar ca atacul să fie detectat de mai multe surse.
Timp de 10 ani, Petrov nu a povestit nimănui: „Am crezut că este rușinos pentru armata sovietică”. Totuși, după prăbușirea URSS-ului, povestea a apărut în presă. Peste noapte, Petrov a devenit cunoscut și chiar a primit mai multe premii internaționale. Însă, în ciuda atenției din jurul evenimentului, acesta a declarat că nu se gândește la sine ca la un erou: „Asta a fost meseria mea”.
