28 august 1948: înființarea Securității

Securitatea a fost termenul popular pentru Departamentul Securității Statului, agenția de poliție secretă a Republicii Socialiste România. A fost fondată la 28 august 1948, cu ajutorul NKVD-ului sovietic, în timp ce România se afla practic sub ocupația Armatei Roșii.

Înființarea și parcursul

Securitatea a fost, oficial, înființată prin decretul nr. 221 din 28 august 1948 al Marii Adunări Naționale a Republici Populare România. Inițial a purtat numele de Direcția Generală a Securității Poporului (DGSP). DGSP a înlocuit Direcția Generală a Poliției de Siguranță. Conform Decretului 221, Securitatea avea rolul de „a apăra cuceririle democratice și de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor dușmanilor interni și externi”. De asemenea, organele de securitate erau „singurele abilitate a instrumenta infracțiunile ce primejduiesc regimul democratic și securitatea poporului”. Prin Decretul nr. 50 din 30 martie 1951, DGSP și-a schimbat numele în Direcția Generală a Securității Statului, iar prin Decretul 264 din aprilie 1951, SSI (Serviciul Special de Informații) a intrat în compunerea DGSS. În septembrie 1951 DGSS s-a separat de Ministerul de Interne și a fost încorporat în Ministerul Securității Statului (MSS).

Decretul de înființare al Securității

La 7 septembrie 1955 Securitatea intră din nou sub comanda MAI. Câteva luni mai târziu, la 11 iunie 1956, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1361, Ministerul de Interne a fost reorganizat și împărțit în două departamente: Departamentul Securității și Departamentul Internelor. Cel din urmă răspundea de Miliție și închisori, în timp ce primul a moștenit structura DGSS.

În anul 1958, personalul Trupelor de Securitate era stabilit la 5.633 ofițeri, 4.108 sergenți reangajați, 1.416 angajați civil și 46.028 militari în termen, adică 57.185 persoane. În anii 1960-1965 Securitatea a trecut printr-o serie de epurări, fiind înlăturați mulți ofițeri impuși de la Moscova, care ar fi putut să amenințe autoritatea lui Dej.

După moartea lui Dej, venirea lui Nicolae Ceaușescu în fruntea PCR a marcat o nouă reorganizare a Securității. Astfel, din 22 iulie 1967, în urma Decretului nr. 710, a fost înființat Departamentul Securității Statului (DSS), condus de Consiliul Securității Statului (CSS), având în frunte un președinte cu rang de ministru. La 4 aprilie 1968, Consiliul Securității Statului devine organ independent de Ministerul de Interne, pentru ca, la 9 aprilie 1972, să reintre în cadrul Ministerului de Interne. Departamentul Securității Statului a fost reorganizat având șase direcții principale (informații interne, contrainformații economice, contraspionaj, contrainformații militare, securitate și gardă și cercetări penale).

În cadrul instituției au existat grave încălcări are drepturilor omului. Securitatea s-a „remarcat” prin arestările motivate politic, supravegherea continuă a populației și prin metodele inumane de anchetă sau de detenție. Sunt documentate momente în cadrul anchetelor în care a fost utilizată tortura, atât ca instrument de dominație, pentru atingerea unor scopuri imediate(obținerea de informații considerate utile de către anchetatori) sau pentru forțarea unor mărturii.

Desființarea și arhivele

În 30 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale a hotărât desființarea Departamentului Securității Statului, condus la acel moment de Iulian Vlad. După revoluție, arhivele securității au ajuns în posesia multor diverse instituții: SRI, SIE, MAI, MApN etc. Din 1999 arhivele fostei securități au început, treptat, să fie predate către nou înființatul Consiliu Național pentru Studierea Arhivelor Securității(CNSAS).


  • Decretul de înființare al Securității: cnsas.ro

S-ar putea să-ți mai placă