Pe 15 septembrie 1935, Legile de la Nürnberg sau Legile rasiale de la Nürnberg au fost adoptate în Germania Nazistă, cu ocazia celui de-al șaptelea congres al partidului. Prin aceste legi a fost conferită o bază juridică pentru ideologia rasistă și antisemită a statului german. Cele două legi rasiale adoptate în pachetul legislativ de la Nürnberg au fost: „Legea pentru protecția sângelui”, care interzicea căsătoriile și raporturile sexuale între evrei și restul cetățeni și „Legea cetățeniei Reichului”, care definea condițiile pentru a putea avea cetățenie germană.
Conținut
În ce mod îi vedeau naziștii pe evrei?
Cele două noi legi anunțate la Nürnberg făceau distincții clare între drepturile și privilegiile germanilor și evreilor. De asemenea, au ridicat o întrebare importantă: în ce mod se putea determinat cine era și cine nu era evreu? Conform majorității învățăturilor evreiești, un individ era considerat evreu dacă s-a născut dintr-o mamă evreiască sau s-a convertit formal la iudaism. Dacă un evreu s-a convertit la creștinism, acesta nu mai era considerat evreu de majoritatea evreilor. Naziștii nu au acceptat această definiție. Ei nu considerau evreii ca membri ai unui grup religios sau ai unui grup etnic (definit de moștenirea lor culturală). În schimb, ei îi considerau pe evrei ca membri ai unei „rase” separate și inferioare. Deoarece, conform logicii naziste, „rasa” nu poate fi modificată prin convertire, oamenii care s-au născut evrei ar fi întotdeauna evrei, indiferent de credințele sau practicile lor religioase.
Legea pentru protecția sângelui
Mișcat de înțelegerea faptului că puritatea sângelui german este condiția esențială pentru existența continuă a poporului german și inspirată de hotărârea inflexibilă de a asigura existența națiunii germane din toate timpurile, Reichstag a adoptat în unanimitate următoarea lege, care este promulgat prin prezenta:
Articolul 1
1.Sunt interzise căsătoriile între evrei și cetățeni de sânge german sau înrudiți cu aceștia. Căsătoriile încheiate în aceste condiții nu sunt valabile, chiar dacă sunt încheiate în străinătate pentru a evita această lege. 2.Procedura de anulare poate fi inițiată numai de procurorul de stat.
Articolul 2
Relațiile extraconjugale dintre evrei și cetațeni ai statului german sau înrudiți cu aceștia sunt interzise.
Articolul 3
Evreii nu pot angaja femei, care sunt cetățeni germani sau înrudite cu aceștia, care au sub 45 de ani.
Articolul 4
1.Evreilor li se interzice să arboreze steagul Reichului sau steagul național sau să afișeze culorile Reichului.
2.Pe de altă parte, li se permite să afișeze culorile evreiești. Exercitarea acestui drept este protejată de stat.
Articolul 5
Orice persoană care încalcă interdicția prevăzută la articolul 1 va fi pedepsită cu închisoare și muncă forțată.
Un bărbat care încalcă interdicția prevăzută la articolul 2 va fi pedepsit cu închisoarea sau cu închisoare și muncă forțată.
Orice persoană care încalcă prevederile articolelor 3 sau 4 va fi pedepsită cu închisoare și muncă forțată de până la un an sau doar cu una din cele două.
Articolul 6
Ministrul de interne al Reichului, în coordonare cu adjunctul Führer-ului și ministrul justiției Reichului, va emite reglementările legale și administrative necesare pentru punerea în aplicare și completarea acestei legi.
Articolul 7
Legea intră în vigoare în ziua următoare promulgării, cu excepția articolului 3, care intră în vigoare pe 1 ianuarie 1936.
Deși naziștii credeau că identitatea era biologică, ceva „purtat în sânge”, această idee nu avea nicio realitate științifică. Dacă cineva era german sau evreu nu putea fi stabilit prin teste medicale. Problema definirii identității germane și evreiești a fost complicată și mai mult de faptul că membri ai celor două grupuri se căsătoreau des, astfel existând mii de oameni cu origine mixtă evreiască și germană, cunoscuți de naziști ca Mischlinge( „Jumătate de rasă” sau „sânge mixt”).
Legea cetățeniei Reichului
Reichstag a decis în unanimitate următoarea lege, care este promulgată prin prezenta:
Articolul 1
(1)Cetățean este oricine este membru al comunității de protecție a Reichului German (Schutzverband) și, în schimb, are obligații speciale față de aceasta.
(2)Cetățenia este dobândită în conformitate cu prevederile Legii cetățeniei Reichului
Articolul 2
(1)Numai o persoană cu sânge german sau înrudit cu una, care demonstrează prin comportamentul său că este dispus și apt să servească poporul german și Reichul, este cetățean al Reichului.
(2)Dreptul cetățeniei Reichului este dobândit prin acordarea unui certificat de cetățenie a Reichului.
(3)Un cetățean al Reichului este singurul deținător de drepturi politice depline, conform legii.
Articolul 3
Ministrul de interne al Reichului, în acord cu reprezentantul Führerului, va emite reglementările legale și administrative necesare pentru aplicarea și modificarea legii.
Naziștii au completat legea cetățeniei printr-un decret suplimentar numit „Primele ajustări ale Legii cetățeniei Reichului”. Totuși, dezbaterile despre modul de clasificare a celor cu origine mixtă au continuat ani de zile și nu au fost niciodată complet rezolvate. Cu timpul, naziștii au extins legile de la Nürnberg, pe măsură ce aceste legi instituționalizând teoria rasială nazistă au devenit cunoscute, pentru a include căsătoriile între „arieni” și alte grupuri „rasial inferioare”. Oficialii naziști au interpretat formularea în sensul că relațiile dintre „cetățenii germani sau înrudiți” și „țigani”, afro-americani sau descendenții lor erau, de asemenea, interzise. Unii oameni din cadrul guvernului nazist au considerat că le cerea „arienilor” să divorțeze de soțiile lor evreice, dar nu au continuat cu acest plan.
Urmări
Legile rasiale naziste au marcat Germania, Europa și chiar tot globul. În numele unor false teorii științifice și sociale, oameni obișnuiți, „posedați” de ideologia nazistă, s-au dedat la cele mai josnice fapte din punct de vedere uman, dând naștere unora dintre cele mai mari și odioase crime din istorie, care ne bântuie până în prezent.
