Pe 16 septembrie 1920 o trăsură încărcată cu 45 de kg de dinamită și 230 de kg de fier a explodat în fața băncii J.P. Morgan & Co, de pe Wall Street, New York. Explozia a ucis 38 de persoane și a rănit alte sute. Surprinzător, niciun grup nu și-a asumat răspunderea pentru atentat, iar anchetatorii nu au reușit să descopere autorul.
Explozia și suspendarea bursei
În urma exploziei, 38 de persoane au murit instantaneu și 300 au fost rănite, încă 2 murind mai târziu din cauza rănilor. Cele 40 de victime au fost în mare parte tineri care lucrau ca mesageri, stenografi, grefieri și brokeri. Bomba a cauzat daune materiale de mai mult de 2 milioane de dolari SUA (25,8 milioane de dolari astăzi) și a distrus majoritatea spațiilor interioare ale băncii Morgan(J.P. Morgan & Co).
La un minut de la explozie, William H. Remick, președintele Bursei de Valori din New York (NYSE), a suspendat tranzacționarea pentru a preveni panica. Afară, salvatorii au lucrat intens pentru a transporta răniții la spital. Polițiștii ajunși la fața locului au acordat primul ajutor și au rechiziționat toate vehiculele aflate în apropiere pentru a transporta răniții la spital. James Saul, un mesager de 17 ani, a spart o mașină parcată în apropiere și a folosit-o pentru a transportat 30 de persoane rănite la un spital din zonă
Reacția autorităților
Biroul de Investigații al Departamentului Justiției (BOI, precursorul Biroului Federal de Investigații sau FBI) nu a concluzionat imediat că bomba a fost un act de terorism. Anchetatorii au fost puși pe gânduri din cauza numărului mare de oameni nevinovați uciși și de lipsa unei ținte specifice, altele decât clădirile care au suferit daune relativ superficiale. Explorând posibilitatea unui accident, poliția a contactat companiile care vindeau și transportau explozibil. Până la ora 15:30, consiliul NYSE s-a întâlnit și a decis să deschidă bursa următoarea zi. Echipajele au curățat zona peste noapte pentru a permite operațiuni normale de afaceri, dar făcând acest lucru au distrus dovezi fizice care ar fi putut ajuta anchetatorii de poliție să găsească autorul. Asociația „Fiii Revoluției Americane” programase anterior un miting patriotic pentru a doua zi (17 septembrie) pentru a sărbători Ziua Constituției exact la aceeași intersecție. Pe 17 septembrie, mii de oameni au participat la miting, sfidând atacul din ziua precedentă.
Totuși, conform asistentului procurorului din New York, calendarul, locația și metoda de execuție indicau Wall Street și JP Morgan drept ținte ale bombei, sugerând la rândul său că a fost plantată de opozanții radicali ai capitalismului, precum bolșevicii, anarhiștii sau comuniștii. Anchetatorii s-au concentrat asupra grupurilor radicale opuse instituțiilor financiare și guvernamentale americane și despre care se știe că folosesc bombele ca mijloc de represalii. Un alt indiciu spre această ipoteză a fost alcătuirea bombei, ea fusese însoțită de greutăți mari din fier, care au fost proiectate să acționeze ca șrapnel, și a fost detonată pe stradă, pentru a crește numărul victimelor în rândul lucrătorilor financiari și al instituțiilor în timpul orei aglomerate de prânz.
Investigația
Pe 17 septembrie, BOI a anunțat că mai multe pliante au fost găsite într-o cutie poștală din zona Wall Street chiar înainte de explozie. Pe acestea era imprimat cu cerneală roșie: „Țineți minte, nu vă vom mai tolera. Eliberați prizonierii politici sau moartea va fi sigură pentru voi toți” și era semnat „Luptătorii Anarhiști Americani”. Pliantul a eliminat posibilitatea unei explozii accidentale, mai ales că pliantele erau similare cu cele găsite la bombardamentele anarhiste din iunie 1919.
Ancheta a încetat atunci când s-a dovedit că nici una dintre victime nu era autorul. Deși calul era proaspăt potcovit, anchetatorii nu au putut localiza fierarul care îl potcovise. Când acesta a fost localizat în octombrie, își mai amintea doar puține informații. BOI l-a interogat pe campionul de tenis Edwin Fischer, care trimisese cărți poștale de avertizare prietenilor, spunându-le să părăsească zona înainte de 16 septembrie. El a spus poliției că a primit informațiile „prin aer”. Aceștia au descoperit că Fischer emitea des astfel de „avertismente” și l-au internat la azilul Amityville, unde a fost diagnosticat ca nebun, dar considerat inofensiv.
Investigația a continuat timp de peste trei ani, fără vreun succes. Deși s-au efectuat multe arestări, pentru niciuna nu au fost găsite dovezi care să susțină acuzațiile.
