Pe 22 septembrie 1862, președintele Abraham Lincoln a emis Proclamația de emancipare, care declara liberi sclavii aflați încă pe teritoriul Statelor Confederate pe 1 ianuarie 1863. De asemenea, proclamația a stabilit lupta anti-sclavie ca miza Războiului Civil.
Războiul Civil dintre Uniune și Confederație
Când a izbucnit Războiul Civil în 1861, la scurt timp după învestirea lui Lincoln ca al șaisprezecelea președinte al Americii, acesta a susținut că războiul avea ca miză restabilirea Uniunii și nu abolirea sclaviei. De asemenea, noul președinte a evitat să emită imediat o proclamație anti-sclavie, în ciuda îndemnurilor aboliționiștilor și a republicanilor radicali, precum și a credinței sale personale că sclavia era respingătoare din punct de vedere moral. În schimb, Lincoln a ales să fie prudent până când va putea obține un sprijin larg din partea publicului pentru o astfel de măsură.
![Abraham Lincoln](/_next/image?url=https%3A%2F%2Fmanage-quidest.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2021%2F09%2FAbe-Lincoln_468377946-1_383827-1024x576.webp&w=1080&q=75)
În iulie 1862, Lincoln și-a informat cabinetul că va emite o proclamație de emancipare, dar care nu va include statele de frontieră, care dețineau sclavi, dar rămăseseră loiale Uniunii. Cabinetul său l-a convins să nu facă anunțul decât după o victorie a Uniunii. Oportunitatea lui Lincoln a venit în urma victoriei Uniunii în bătălia de la Antietam din septembrie 1862. Pe 22 septembrie, președintele a emis proclamația care declara liberi toți sclavii din toate statele Confederației care nu aveau să treacă sub controlul Uniunii până pe 1 ianuarie 1863.
Proclamația de emancipare
La 1 ianuarie 1863, Lincoln a emis Proclamația finală de emancipare, care a declarat „că toate persoanele deținute ca sclavi” în statele confederate „sunt și vor fi libere”. Proclamația a cerut, de asemenea, recrutarea și înființarea de unități militare formate din soldați de culoare, pentru a lupta de partea Uniunii. Se estimează că 180.000 de afro-americani s-au înrolat în armată, în timp ce alți 18.000 au servit în marină.
![Citirea Proclamației de emancipare(de Francis Bicknell Carpenter)](/_next/image?url=https%3A%2F%2Fmanage-quidest.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2021%2F09%2FEmancipation_proclamation.v4.webp&w=1080&q=75)
După Proclamația de Emancipare, sprijinirea Confederației a fost văzută ca susținerea sclaviei. Astfel, a devenit imposibil ca națiunile anti-sclavie precum Marea Britanie și Franța, care fuseseră prietenoase cu Confederația, să se implice în conflict de partea statelor sudiste. Proclamația a unit și a întărit partidul republicanilor, ajutându-i să rămână la putere în următoarele două decenii.
Urmările sale
Proclamarea a fost un ordin prezidențial și nu o lege adoptată de Congres, drept pentru care președintele Lincoln a susținut adăugarea unui amendament anti-sclavie la Constituția SUA pentru a asigura permanența sa. Odată cu adoptarea celui de-al 13-lea amendament din 1865, sclavia a fost eliminată interzisă oficial pe teritoriul Statelor Unite, deși va fi nevoie de încă un secol pentru ca cetățenilor de culoare să le fie acordate drepturi egale.
![Una dintre ciornele Proclamației](/_next/image?url=https%3A%2F%2Fmanage-quidest.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2021%2F09%2Femancipation.webp&w=1080&q=75)
Proclamația originală, scrisă de mână al Lincoln a fost distrusă într-un incendiu din 1871. Astăzi, versiunea oficială originală a documentului este păstrată în Washington, D.C., în cadrul Arhivelor Naționale ale Statelor Unite ale Americii.