Formarea NATO

NATO reprezintă legătură transatlantică prin intermediul căreia securitatea Americii de Nord este în permanentă conexiune cu securitatea Europei. Este o manifestare practică a efortului colectiv depus de membri pentru susținerea intereselor comune în problema securității. Statele își mențin suveranitatea și independența, iar forța militară a organizației se bazează pe armatele statelor membre.

Formarea NATO

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949. În prezent, organizația cuprinde 29 de state din Europa și America de Nord. Alianța s-a format din state independente, interesate în menținerea păcii și apărarea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Primele state membre au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda și SUA.

Pe 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia și Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit și ea membră NATO. Ideea de bază a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, articolul 5 al Tratatului specifică: „Părțile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor părților și, în consecință, sunt de acord că, dacă are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă, recunoscut prin art. 51 din Carta Organizației Națiunilor Unite, va sprijini partea sau părțile atacate, prin realizarea imediată, individual și împreună cu celelalte părți, a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, în vederea restabilirii și menținerii securității în spațiul Atlanticului de Nord”. Inițial această frază viza cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliaților europeni ai Statelor Unite. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la atentatele din 11 septembrie 2001.

Structura NATO

• Consiliul Nord-Atlantic, condus de miniștri de externe civili ce reprezintă statele, fiind un organism de conducere suprem.Anual, aveau loc summit-uri NATO la care participau șefii de stat și șefii de guvern.
• Comandamentul Forțelor Aliate din Europa – (SHAPE), cu sediul la Paris
• Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa – (SACEUR); cu cea mai înaltă poziție care a devenit Comandamentul de operații american după summit-ul din 2002
• Comandamentul Forțelor Aliate din Atlantic din Norfolk
• Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate – (SACA); după 2002 a devenit Comandamentul Aliat de Transformare
• Comandamentul Forțelor Aliate din Canalul Mânecii(care a fost desființat)
• Adunarea Atlanticului de Nord – parlament format din reprezentanții parlamentelor naționale, fiind un corp de dezbatere înainte de procedura de ratificare prin două faze: dezbaterea și ratificarea
• Secretarul General NATO – cea mai înaltă autoritate civilă, fiind un european