Pe 1 noiembrie 1952, pe insula Elugelab din atolul Enewetak din Pacific, SUA a testat prima bomba termonucleară(cu hidrogen) din istorie, cunoscută și sub numele de „Ivy Mike”. Testul a oferit Statelor Unite un avantaj de scurtă durată în cursa înarmării în fața Uniunii Sovietice.
„Mike” și urmările sale
Testul a fost efectuat pe 1 noiembrie 1952, la ora locală 07:15. Explozia a avut echivalentul a 10,4 megatone de TNT, 77% din randamentul final provenind din fisiunea rapidă a uraniului, care a produs cantități mari de precipitații radioactive.
Mingea de foc creată de explozie a avut o rază maximă de 2,9 până la 3,3 km. Norul ciupercă a ajuns la o altitudine de 17 km în mai puțin de 90 de secunde. Un minut mai târziu a ajuns la 33 km, înainte de a se stabiliza la 41km , cu vârful extinzându-se în cele din urmă la un diametru de 161 km cu o tulpină de 32 km lățime. Bomba a creat un crater de 1,9km în diametru și 50m adâncime, iar suflul exploziei a curățat insula de vegetație. Resturi de corali radioactivi au ajuns până la navele poziționate la 56 km distanță, iar zona imediată din jurul atolului a fost puternic contaminată.
Criticii cursei înarmării
Au existat și critici ai dezvoltării bombelor cu hidrogen. Aceștia au susținut că noua bombă va accelera cursa înarmărilor, deoarece se presupunea că sovieticii vor urma rapid exemplul SUA. Doar un an mai târziu, Uniunea Sovietică a dezvoltat și ea o bombă nucleară cu hidrogen ,iar până la sfârșitul anilor 1970, încă șapte națiuni au construit bombe cu hidrogen.
