Pe 8 septembrie forțele germane încep asediul Leningradului, centru industrial important și al doilea oraș ca mărime al URSS. Armatelor germane li s-au alăturat în scurt timp și forțele finlandeze care au avansat spre Leningrad din nord. Asediul Leningradului, cunoscut și sub numele de Asediul de 900 de zile(deși a durat „doar” 872 de zile), a dus la moartea a aproximativ un milion de civili și soldați ai Armatei Roșii.
Conținut
Atacul și izolarea orașului
Leningradul, fostul Sankt Petersburg, capitala Imperiului Rus, a fost unul dintre obiectivele inițiale ale invaziei germane din iunie 1941. Pe măsură ce armata germană înainta spre interiorul Uniunii Sovietice, trei sferturi din uzinele industriale din Leningrad și sute de mii din locuitorii au fost evacuați spre est. Cu toate acestea, au rămas peste două milioane de locuitori, la care se adaugă și locuitorii de mai din vest, care fugiseră de avansul german și se adăpostiseră în Leningrad. Toate persoanele apte de muncă din oraș(bărbați, femei și copii) au fost înrolate pentru a construi fortificații antitanc de-a lungul Leningradului. Până la sfârșitul lunii iulie, forțele germane întrerupseseră calea ferată dintre Moscova și Leningrad, ajungând la fortificațiile exterioare din jurul orașului. Pe 8 septembrie, forțele germane au început asediu, dar s-au lovit de fortificații și de cei peste 200.000 de soldați ai Armatei Roșii. În aceeași zi, un bombardament german a incendiat depozitele care conțineau o mare parte din cantitatea redusă de alimente existentă în Leningrad.
În octombrie germanii au lansat o ofensivă spre est și au cucerit ultimele autostrăzi și linii ferate din sudul orașului. Între timp, forțele finlandeze au avansat și au asediat Leningradul din nord. La începutul lunii noiembrie, orașul era aproape complet înconjurat și numai dincolo de lacul Ladoga exista o posibilă linie de salvare.
Foametea, frigul și soluțiile disperate
În oraș rația zilnică pentru civili a fost redusă la 125 de grame de pâine, nu mai mult de o felie groasă. Foametea s-a accentuat în decembrie, fiind urmată de cea mai rece iarnă din ultimele decenii, cu temperaturi scăzând până la -40 °C. Oamenii au lucrat toată iarna în fabrici improvizate de armament, construind armele care i-au ținut pe germani departe(deși foarte aproape) de victorie.
Locuitorii au ars cărți și mobilier pentru a se încălzi și au răscolit orașul pentru a-și suplimenta rațiile sărace de mâncare. Animalele din grădina zoologică a orașului au fost consumate la începutul asediului, urmate în scurt timp de animalele de companie. Tapetul făcut din pastă de cartofi a fost răzuit de pe perete, iar hainele și încălțările din piele au fost fierte pentru a produce un jeleu comestibil. Iarba și buruienile erau și ele fierte, iar oamenii de știință au încercat extragerea vitaminelor din ace de pin și praf de tutun. Sute, poate mii, au apelat la canibalism și, în câteva cazuri, oamenii au fost uciși pentru a fi mâncați. Poliția din Leningrad s-a străduit să păstreze ordinea, fiind chiar creată o divizie specială pentru combaterea canibalismului.
Reconectarea orașului
Peste lacul înghețat Ladoga, mai multe camioane au ajuns la Leningrad cu provizii, dar nu suficiente. Mii de oameni, majoritate copii și vârstnici, au fost evacuați peste lac, dar mulți alții au rămas în oraș și au devenit victimele foametei, frigului și atacurilor aeriene germane. Doar în 1942, asediul a curmat aproximativ 600.000 de vieți. Odată cu venirea verii, mai multe nave au înfruntat atacurile aeriene pentru a traversa lacul Ladoga cu provizii pentru oraș.
În ianuarie 1943, soldații Armatei Roșii au străpuns linia germană, rupând blocada și creând o cale de aprovizionare mai eficientă de-a lungul malului lacului Ladoga. Pentru restul iernii, aceasta a ținut orașul în viață. În cele din urmă, o conductă de petrol și cabluri electrice, au fost construite pe fundul lacului. În vara anului 1943, legumele plantate pe fiecare teren deschis din oraș au completat rațiile.
Finalul asediului
La începutul anului 1944, forțele sovietice s-au apropiat de Leningrad, forțând forțele germane să se retragă spre sud pe 27 ianuarie. Asediul s-a încheia, o uriașă ofensivă sovietică începând în mai. Asediul de 872 de zile al Leningradului a făcut aproximativ un milion de victime printre sovietici, orașul recăpătându-și populația de trei milioane de locuitori, de dinainte de război, abia în anii 1960. Guvernul sovietic a acordat medalia „Ordinul lui Lenin” oamenilor din Leningrad pentru rezistența lor din timpul asediului.
