În 1979, după zeci de ani de guvernare regală, milioane de iranieni au ieșit în stradă într-o mișcare populară împotriva unui regim care era văzut ca brutal, corupt și nelegitim. Protestatarii din toate clasele sociale au cerut înlăturarea lui Mohamed Reza Shah Pahlavi, monarhul țării din 1941. Șahul a fost criticat multă vreme pentru legăturile sale cu țările occidentale, în special Marea Britanie și Statele Unite, dar și pentru represiunile forțelor de securitate internă. „Există sentimentul că suntem umiliți de șah și regimul său. Pe plan intern, regimul șahului a fost o dictatură. Nu a existat libertate”, a spus Mohsen Mirdamadi, un politician iranian.
Conținut
Tensiuni
După o perioadă de prosperitate economică, a urmat prăbușirea economică din 1977. Cetățenii au început să protesteze împotriva guvernului din cauza șomajului ridicat și a inflației în creștere. Grand Ayatollah Khomeini a condamnat „Revoluția Albă” a șahului, un program ambițios de modernizare, care a redistribuit pământul și a împins pentru reformele sociale în anii ’60 – susținând că a subminat tradițiile Iranului și a servit intereselor străine. Șahul l-a arestat pe Khomeini în 1963 și l-a obligat să se exileze un an mai târziu. Totuși, clericul va continua să influențeze de departe, cerând încheierea monarhiei și instituirea unei republici islamice.
„Transmitem mesajele, declarațiile și discursurile imamului către Iran”, a spus politicianul reformist Seyed Ali Akhbar Mohtashamipur. „Am avut contacte în orașe din Iran. Le sunam noaptea și le trimitem telefonic casetele discursurilor imamului zilnic. Îl vor înregistra și a doua zi vor fi distribuite în întâlniri, ceremonii, universități, moschei peste tot Iranul. Și oamenii au fost conștienți de cuvintele sale”. Discursurile înregistrate de Khomeini au câștigat o audiență din ce în ce mai mare printre iranieni în anii ’70, mulți dintre ei nemulțumiți de guvern. A fost deja în curs așa-numita „revoluție a casetei”. „L-au văzut pe Khomeini drept simbolul opoziției finale față de monarhie”, a spus profesorul Ervand Abrahamian de la Colegiul Baruch.
Un nou guvern
Până la sfârșitul anului 1978, protestele împotriva șahului s-au transformat într-o revoluție, iar la 16 ianuarie 1979, șahul a fugit din țară – punând capăt mai mult de 2.000 de ani de monarhie persană. La 1 februarie, Khomeini a revenit în Iran având mulțimi de susținători, la scurt timp fiind numit prim-ministru interimar. Sub noul guvern, mulți lideri de opoziție au fost închiși sau executați, în timp ce mulți foști prizonieri au fost eliberați. Țara a fost transformată într-o republică islamică și a pornit pe o nouă cale – una care a dus-o la război cu vecinul și în continuu conflict cu Occidentul.
