Pe 27 august 1896, la ora 09.02, Marea Britanie a atacat Zanzibarul după ce tronul țării a fost ocupat de către un sultan care nu avea aprobarea britanicilor. După doar 38 de minute de luptă, sultanul a fugit, iar bătălia a luat sfârşit. În cele câteva zeci de minute de luptă, circa 500 de oameni şi-au pierdut viaţa sau au fost răniţi.
Sultanatul Zanzibar
În anul 1890, în urma tratatului Heligoland – Zanzibar semnat între Marea Britanie şi Germania, cele două ţări şi-au împărţit sferele de influenţă în Africa de Est. Astfel, arhipelagul Zanzibar trecu sub controlul britanicilor, iar Tanzania sub controlul germanilor. Marea Britanie a declarat Zanzibar-ul protectorat al Imperiului Britanic și l-au numit sultan pe Hamad bin Thuwaini, un susţinător al britanicilor din zonă. Hamad a condus Zanzibarul până la data de 25 august 1896, când a murit brusc în palatul său. Cauzele morţii sale nu au fost niciodată clare, vărul său Khalid bin Barghash fiind bănuit că l-a otrăvit. După moartea lui Hamad, Khalid se proclamă sultan, fără însă a avea aprobarea britanicilor. Reprezentantul diplomatic al Marii Britanii, Basil Cave, i-a cerut lui Khalid să renunţe la titlul de sultan. Acesta a ignorat avertismentele primite, chiar adunându-și forțe în jurul palatului. La finalul zilei, Khalid strânsese în jurul palatului aproape 3.000 de soldaţi, câteva arme de artilerie şi un yacht în portul din zonă.
Răspunsul britanic
Britanicii aveau deja două nave de război ancorate în port, iar trupele au fost trimise rapid la ţărm pentru a proteja consulatul britanic şi pentru a menţine ordinea. Basil Cave a cerut de asemenea sprijinul unei alte nave britanice aflată în apropiere, care a intrat în port în seara zilei de 25 august 1896. Chiar dacă diplomatul britanic avea o armată importantă în port, ştia că nu poate să deschidă focul fără să aibă aprobarea gurvernului britanic. „Suntem autorizaţi să atacăm palatul în cazul în care încercările noastre paşnice de a înlătura sultanul nu dau niciun rezultat?”, a întrebat printr-o telegramă Basil Cave, Ministerul de Externe Britanic. A doua zi, în portul din Zanzibar au poposit alte două nave de război britanice, în fruntea uneia dintre ele aflându-se contraamiralul Harry Rawson, comandantul flotei britanice din zonă. Tot acum, Basil Cave primește permisiunea de a ataca palatul: „Sunteţi autorizat să utilizaţi toate măsurile pe care le consideraţi necesare şi veţi fi susţinut în acţiunea dumneavoastră de către Guvernul Maiestăţii sale. Nu încercaţi totuşi să demaraţi nicio acţiune de care nu sunteţi sigur că reuşiţi să o realizaţi cu succes”.
În seara zilei de 26 august Khalid a primit ultimul avertisment, când i s-a cerut să părăsească palatul în dimineaţa zilei următoare, până la ora 09:00. Cave a cerut ca toate bărcile non–militare să părăsească portul în eventualitatea escaladării conflictului. A doua zi, în jurul orei 08:00, Khalid i-a transmis lui Basil Cave că nu are de gând să se predea. Britanicul i-a spus că nu doreşte să întreprindă un atac asupra sa, însă dacă e lăsat fără opțiuni va recurge la bombardament. Cave nu a mai primit niciun răspuns din partea lui Khalid, astfel că la ora 09:00 a dat ordinul navelor să înceapă să bombardeze palatul.
La ora 09:02, tunurile lui Khalid au fost distruse, iar structura de lemn a palatului a fost extrem de afectată, existând riscul de a se prăbuşi asupra celor 3.000 de soldaţi aflaţi în interior. La două minute după începerea bombardamentului, Khalid a fugit pe o uşă din spatele palatului. Până la ora 09:40, bombardamentul a încetat, cel mai scurt război din istorie luând sfârşit după doar 38 de minute.
Un război scurt, dar ucigător
Pentru un război atât de scurt, rata victimelor a fost surprinzător de ridicată. Peste 500 de soldaţi din armata lui Khalid au fost ucişi sau răniţi, iar un ofiţer britanic s-a ales şi el cu mai multe leziuni. După fuga lui Khalid, Marea Britanie l-a numit sultan pe Hamud bin Muhammed. Khalid, în schimb, acesta a reuşit să fugă împreună cu un grup de apropiaţi la consulatul german din Zanzibar.
În ciuda apelurilor repetate venite din partea britanicilor care cereau extrădarea sa, Khalid a fost scos ilegal din ţară la data de 2 octombrie 1896 de către marina germană şi dus în Tanzania. El a fost capturat abia în anul 1916, în momentul în care forţele britanice au invadat Africa de Est. Khalid a fost trimis în exil pe insula Sfânta Elena, însă ulterior i s-a permis să se întoarcă în Africa, unde a murit în anul 1927.
