Smaranda Brăescu a fost o lumină strălucitoare în istoria aviației românești și mondiale. Cu multiple recorduri și titluri la activ, viața ei a fost un amestec de triumfuri remarcabile, curaj neclintit și confruntări cu adversitățile politice ale vremii sale. În cele ce urmează, vom descoperi povestea acestei femei excepționale, a cărei moștenire rămâne vibrantă chiar și astăzi.
Origini
Smaranda Brăescu s-a născut în satul Hănțești din comuna Buciumeni(Galați). În 1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică, aceste studii oferindu-i o perspectivă creativă unică. Curiozitatea și pasiunea pentru zbor au condus-o către prima sa aventură aeriană pe 5 iulie 1928, când a realizat primul său salt cu parașuta, plonjând de la o impresionantă înălțime de 600 de metri. Acest salt a fost însă doar începutul.
Recordurile sale
Pe 2 octombrie 1931, Smaranda a câștigat titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6000 de metri, depășind recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică – clasa Crucea de Aur. Totuși, nesatisfăcută doar cu un titlu european, a avut ambiția de a se impune și la nivel mondial.
Pe 19 mai 1932, ea a devenit și campioană mondială, în urma unui salt de la înălțimea de 7400 de metri, depășind recordul precedent de 7233 de metri. Saltul a durat 25 de minute și fost întrecut abia peste 20 de ani, doar cu câțiva metri. Aventura lui Smaranda în aviație nu s-a oprit la parașutism. Dorința sa de a pilota aeronave a dus la obținerea brevetului de pilot, devenind astfel prima femeie din Europa cu acestă calificare. Succesul său a fost o inspirație pentru femeile din toată lumea, demonstrând că barierele pot fi sparte.
Condamnată de comuniști. Moartea sa?
Perioada postbelică a adus numeroase schimbări în România, țara alunecând tot mai mult spre comunism. În 1946, într-un climat politic tensionat, Smaranda a fost pusă sub urmărire generală, fiind acuzată că făcea parte dintr-un grup de militari care ar fi dorit să lupte împotriva guvernului Groza, în folosul naţional-ţărăniştilor. Din fericire, nu a fost găsită niciodată, ea reușind să se ascundă cu ajutorul unor legături din lumea religioasă. Drept urmare, a fost condamnată în lipsă la doi ani de închisoare. Ultimii ani ai vieții lui Smaranda Brăescu sunt învăluiți în mister și speculații. Neculai Staicu, biograful său, sugerează că ea ar fi căutat liniștea într-o mănăstire din Cluj, unde a decedat în 1948. Cu toate acestea, există și rapoarte care indică faptul că ar fi fugit în Franța, căutând să înceapă o nouă viață departe de tensiunile politice din România.
