Pe 14 octombrie 1944 a avut loc Masacrul de Moisei, când mai multe unități militare maghiare, aflate în retragere din Transilvania de Nord, au ucis 29 de români.
Al doilea arbitraj de la Viena
După Al doilea arbitraj de la Viena(cunoscut și ca „Dictatul de la Viena”) din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a intrat sub ocupație maghiară, întreg Maramureșul fiind alipit Ungariei. Comuna Moisei a fost printre primele așezări românești ce au intrat sub administrație ungară pe 7 septembrie 1940. La data de 23 august 1944, România trece de partea Aliaților și alături de armatele sovietice încep luptele pentru recâștigarea Transilvaniei de Nord. La începutul lunii octombrie trupele aliate au ajuns în interiorul Ardealului, fiind eliberate primele teritorii.
Mulți țărani ardeleni erau reținuți în lagăre de muncă, în orașul Vișeu de Sus, fiind acuzați de „trădare de patrie”, de patriotism românesc ori partizanat. În condițiile înaintării forțelor militare aliate, cei mai mulți dintre cei încorporați în unități de muncă obligatorie au dezertat, încercând să treacă linia frontului și să se întoarcă în localitățile de domiciliu. Unii au reușit, dar alții au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste.
Masacrul
În ziua de sâmbătă, 14 octombrie 1944, prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. Prizonierii au fost închiși în 2 case de lemn, fiind mai apoi împușcați de către soldații maghiari, care trăgeau prin geamuri și uși. Masacrul a avut loc la ora 15, satul fiind incendiat după aceea. Au fost identificate 31 de victime, dintre care doi au rămas în viaţă: Vasile Petean și Vasile Ivaşcu. Dintre cele 31 de victime, 24 erau originari din judeţul Mureş, 3 din judeţul Cluj şi 4 din judeţul Maramureş. Cadavrele, intrate deja în putrefacție, au fost descoperite de localnicii care au revenit la gospodăriile lor. Aceștia le-au pus într-o groapă comună, iar deasupra ei a fost înălțată o troiță de lemn. După câțiva ani, troița a fost înlocuită de un obelisc din piatră.
Amintirea
În anul 1983 cele două case în care s-au săvârșit crimele au fost transformate în case memoriale, iar în amintirea victimelor a fost ridicat un ansamblu memorial de către sculptorul maramureșean Gheza Vida.
