Peștera de la Movile(lângă Mangalia) a fost descoperita accidental in 1986 de un grup de muncitori care testau solul pentru a vedea dacă era potrivit pentru o centrală electrică. De atunci, peștera a rămas sigilată, mai puțin de 100 de persoane având acces în interiorul acesteia. Peștera s-a remarcat prin ecosistemul unic in lume ce a fost descoperit aici, atrăgând atenția chiar și cercetătorilor NASA (aceștia comparând, in anii ’90, mediul subteran de la Movile cu cel de pe Marte).
Ecosistemul peșterii de la Movile
Până in 1990, când s-a început explorarea peșterii, cei 12.000 de metrii pătrați au fost complet izolați de schimbările mediului exterior pentru aproximativ 5,5 milioane de ani, ecosistemul acesteia funcționând pe baza chemosintezei. În ciuda absenței complete a luminii și a unei atmosfere otrăvitoare, peștera este plină de viață. Există păianjeni, scorpioni, păduchi și centipedi unici, multe specii nemaivăzute până acum de oameni, și toți își datorează viața unui ciudat covor plutitor de bacterii. Până în prezent au fost identificate 48 de specii, 33 dintre ele fiind unice în lume.
Cum se hrănesc vietățile din peșteră?
În majoritatea peșterilor, animalele își obțin hrana din apa care picură de la suprafață. Această apă ia forma de stalactite și stalagmite. Cu toate acestea, peștera Movile are deasupra un strat gros de lut, care este impermeabil, deci apa de sus nu ajunge în peșteră. De aceea, în peșteră nu se găsesc stalactite sau stalagmite sau orice alt semn al apei venite de la suprafață.
Misterul s-a adâncit și mai mult atunci când oamenii de știință au analizat apa din peșteră. Accidentul nuclear din 1986 de la Cernobîl a eliberat cesiu și stronțiu radioactiv, acestea fiind găsite în solurile și lacurile din jurul Peșterii Movile. Cu toate acestea, nu se găsesc urme ale acestora în apa peșterii. Deci apa din pește nu provine de la suprafață, ci din gresii spongioase care au stocat-o de 25 000 de ani.
Cu toate acestea, acest lucru încă nu explică modul în care animalele din peșteră supraviețuiesc. Testele au arătat că apa nu conține particule alimentare. În schimb, mâncarea provine din spuma ce există la suprafața apei. Aceasta conține milioane de bacterii autotrofe care se hrănesc prin procesul numit chemosinteză.
Chemosinteza este un tip de nutriție autotrofă în care un organism sintetizează substanțe organice din substanțe anorganice, folosind energia chimică, eliberată din oxidarea unor substanțe anorganice, în locul energiei solare. Prin chemosinteză, bacteriile extrag carbon din metan și din dioxidul de carbon, astfel oferind elementele nutritive vieții din peșteră.
Speciile nemaivăzute
Mare parte din animalele ce se găsesc în peșteră sunt complet schimbate în urma celor 5 milioane de ani de izolare. Multe dintre ele nu mai au ochi, aceștia fiind total nefolositori în întunericul peșterii. De asemenea, aproape toate și-au pierdut pigmentul pielii și au dezvoltat antene lungi pentru a se orienta prin întuneric.
